Poeziile haiku (俳句、はいく) ne transpun într-o lume a simplității și, în același timp, a profunzimii sentimentelor. Iar simplitatea poate deveni uneori provocatoare, pentru că poeziile haiku păstrează reguli stricte de creare: fiecare poezie este alcătuită din 17 silabe, împărțite în „versuri” de cinci, șapte și cinci silabe. Aceste versuri în japoneză poată numele de on (音) și reprezintă unitățile fonetice din poezia japoneză. Ziua Internațională a Poeziei Haiku se celebrează pe data de 17 aprilie, o inițiativă care sugerează importanța acestui gen aparte.
De regulă, în limba japoneză haiku-urile sunt scrise pe un singur rând (iar în textele tradiționale sunt transpuse în mod tradițional de sus în jos), în timp ce traducerile acestora sunt dispuse de cele mai multe ori pe trei rânduri distincte. Poeziile haiku fac mereu referire la unul dintre anotimpuri, aspect ce subliniază importanța raportării noastre la ceea ce înconjoară sau a comuniunii dintre sentimente și natură. De asemenea, tipic poeziilor haiku este și prezentarea a două elemente contrastante, aflate în constantă opoziție. Surprinzător câte elemente trebuie luate în considerare, pentru a crea ceva ce aparent, poate trece drept simbolul simplității, nu este așa?
Haiku de Matsuo Bashō ©wikipedia
Vom călători în timp, ajungând în perioada Edo (1600-1868), pentru a face cunoștință cu Matsuo Bashō (1644-1694), cel mai cunoscut poet al acestei perioade și cel mai mare maestru al poeziei haiku. În multe dintre poeziile sale se reflectă impresiile pe care acesta le-a adunat în timpul călătoriilor sale prin țară. Ceea ce nouă ni se pare astăzi ca fiind extrem de normal, și anume să călătorim, era în acea perioadă o provocare mai presus de cuvinte. Astfel că poeziile sale au devenit sursa imaginației cititorilor, care nu dispuneau de luxul de a descoperi frumuseți din țara natală. Opera lui Matsuo Bashō cuprinde și eseuri despre călătoriile întreprinse, prima lucrare apărând în 1684.
Portretul lui Bashoo în viziunea artistului japonez Hokusai ©wikipedia
Probabil cel mai cunoscut poem haiku al tuturor timpurilor este „Broasca” de Matsuo Bashō, pe care ne dorim să vi-l prezentăm mai jos în original, dar și în traducerile în engleză și română:
古池や蛙飛び込む水の音
ふるいけやかわずとびこむみずのおと
furu ike ya kawazu tobikomu mizu no oto
old pond
frog leaps in
water’s sound
Ah, străvechiul iaz! Broasca sare de pe el Cu un pleoscăit!
Ceva ce pare atât de simplu ascunde multe simboluri care nu pot fi trecute cu vederea. Îmbinarea celor două dimensiuni, eternul și efemerul au fost perfect ilustrate în minunatul articol poeticstand: (…) poetului îi este atrasă atenția de către broaștele care sar într-un iaz, iar modul în care micile ființe pline de vitalitate, chiar dacă prinse într-o scurtă și efemeră existență, reușesc să dea iazului străvechi valoare, într-un moment al atingerii, se transformă într-o fotografie a întâlnirii celor două dimensiuni, aparent ireconciliabile. (…) Poemul scris în primăvara lui 1686 se încheie cu sunetul pătrunzător provocat de contactul pe care trupul mic al broaștei îl face cu apa vechiului lac. În acest context broaștele devin purtătoarele ideii de primăvară.
Ne luăm la revedere de la marele maestru, nu înainte de a ne înclina în fața impresionantei sale opere, care ne arată că profunzimea nu are nevoie de prea multe cuvinte.
Facem un salt temporal, pentru a ajunge în perioada Meiji (1868-1912) și pentru a face cunoștință cu Masaoka Shiki (1867 – 1902), un poet care a desăvârșit existența acestui poem în istoria literară. Spre deosebire de tablourile pline de visare ilustrate de Bashō prin poemele sale, haiku-urile lui Masaoka Shiki transmit mult mai mult realism, observându-se astfel lumile diferite în care aceștia au trăit. Realismul lui Shiki își are rădăcinile și în activitățile pe care acesta le-a întreprins, una dintre ele fiind munca de corespondent de război în timpul Primului Război Sino-Japonez.
Portret al lui Masaoka Shiki, autor necunoscut ©wikipedia
La fel de multă simplitate descoperim și în poeziile lui Shiki, însă istoria acestui poet ne face să ne dăm seama câtă suferință zace în numai câteva rânduri. Viața modestă dusă de Shiki, dar și tuberculoza care l-a țintuit la pat sunt informații importante care ne fac să ne dăm seama de neputința lui de a descoperi ce se află „dincolo”, suferință transpusă și în haiku-ul de mai jos:
いくたびも雪の深さを尋ねけり
iku tabi mo yuki no fukasa wo tazunekeri
Când te-ai dus la geam Eu te-am întrebat Câtă nea e-afar’
(traducere în română: poeticstand)
Iar acum ne încheiem călătoria, întorcându-ne în prezent, dar rămânând cu dorința de contemplare a ceea ce se află în jur, insuflată de cei doi mari artiști.
În încheiere vă invităm să vă luați răgaz pentru a contempla tot ce vă înconjoară și, de ce nu, pentru a vă face curajul de a vă exprima impresiile prin intermediul unui haiku 😊.
Leave A Comment