Comportamentul social în Japonia sau despre o etichetă cu tradiții și istorie (II)

Astăzi ne continuăm incursiunea în fascinanta lume a etichetei japoneze, un subiect tare drag nouă. 🥰. În prima parte a articolului nostru, publicat săptămâna trecută, am descoperit câteva informații din „spatele cortinei” atunci când vine vorba de formele complexe de adresare din limba japoneză sau despre modul în care folosim numele în adresarea directă. De asemenea, am împărtășit cu voi una dintre cele mai dragi filosofii ale noastre provenite din Țara Soarelui Răsare, și anume teinei, sau considerația față de cei din jur. Strâns legată de teinei este și conduita din mijloacele de transport, unde, de exemplu, mirosurile puternice sunt printre cele mai importante lucruri de evitat, fie că este vorba de un miros tare neplăcut de ceapă sau de cel mai scump parfum. 😊 Haideți să descoperim împreună alte câteva aspecte care cu siguranță vă vor atrage atenția.

• Din articolul nostru anterior despre sistemul de învățământ japonez, am aflat că elevii își schimbă pantofii atunci când intră în școală 🏫. Școlile dispun de dulapuri speciale în care se lasă pantofii cu care ai venit de afară. Acesta este un obicei preluat din casele japoneze, unde pantofii au aceeaşi soartă 😊. Pantofii se lasă în mod tradițional mereu la intrare, cu vârful îndreptat către ieșire, așteptând-te practic să „sari” direct în ei 🤭.

Intrare într-o casă japoneză, cu papucei tradiționali ©Pixabay

• Ospitalitatea japoneză este un alt subiect fascinant de discuție despre care ne dorim să vă împărtășim câteva cuvinte. Omotenashi (お持て成し), ospitalitatea „cu aer japonez” este poate una dintre cele mai adânc înrădăcinate părți ale culturii. Această filozofie își are rădăcinile în ceremonia ceaiului (sado sau chanoyu), punând accent pe anticiparea nevoilor oaspeților, dar și pe îndeplinirea lor cu anticipație. Un răsfăț de care rar pare că un oaspete are parte în altă parte, nu este așa? 😊

Ceremonia ceaiului, baza filozofiei omotenashi ©Wikipedia

• Grija și respectul față de ceilalți se reflectă în multe dintre acțiunile japonezilor. Nimic din interacțiunea cu celălalt nu este lăsat la voia întâmplării, iar atenția la detalii din societatea japoneză poate surprinde uneori chiar și pe cel mai organizat om. Un exemplu demn se luat în considerare este modul în care se face schimb de cărți de vizită. Cărțile de vizită (名刺, meishi) sunt un element important în mediul de afaceri, peste care nu se sare. Așa că să nu credeți că, deși trăim în lumea telefoanelor mobile, în care putem trece rapid un număr de telefon, putem sări cu grație peste acest pas important în relația de afaceri 😊. Un prim pas în materie de teinei venită din partea celui care vizitează Japonia cu afaceri este să pregătească cărți de vizită cu două fețe: în engleză și japoneză. Un gest simplu, care însă însumează mult din respectul pe care îl poți arăta culturii către care te îndrepți. Haideți să descoperim împreună un ritual fascinant care în Europa este de cele mai multe ori eliminat complet. Cartea de vizită se dă mereu cu două mâini, cu scrisul îndreptat către persoana care o primește. De asemenea, înmânarea ei este însoțită de o scurtă plecăciune. Fiecare persoană din grup trebuie să primească câte o carte de vizită. Prioritate în oferirea cărții de vizită o are persoana cu cel mai înalt rang. Și momentul primirii cărții de vizită este un ritual în sine. Carte de vizită trebuie luată cu ambele mâini și atent analizată. Astfel, îi oferim atenția cuvenită celui cu care creăm o legătură de afaceri. Odată primită, cartea de vizită nu trebuie să ajungă într-un buzunar, ci va rămâne la vedere (de exemplu pe masă, în fața noastră) pe durata întregii întâlniri. Un proces foarte complex pentru o acțiune care nouă ni se pare destul de neimportantă, nu este așa? 😊

A primi și a oferi o carte de vizită sunt două ritualuri esențiale în crearea bazelor unei relații de afaceri de succes. ©Gaijinpot Blog

• Vorbind de afaceri, este momentul ideal să aducem în discuție banii 💸. Banii primesc respectul cuvenit în toate contextele sociale. Banii nu se dau niciodată în mână, ci, de regulă, există o tăviță pe care vei pune banii sau cartea de credit atunci când vrei să plătești. De asemenea, restul îl vei primi pe aceeași tăviță. Tăvițe se află de regulă în toate locurile publice unde trebuie să faci plăți, ca de exemplu, hoteluri, restaurante sau supermarketuri (konbini). În Japonia, a da bacșiș necesită multă discreție, iar de obicei oamenii nu se așteaptă să primească bacșiș. Regula este: dacă simți că a da bacșiș poate cauza multă confuzie și disconfort, atunci nu o face. Banii sunt un subiect important de luat în calcul și la nunți. La nunți se oferă bani, cunoscuți sub numele de Un astfel de obicei nu este necunoscut în societatea românească, o diferență fiind însă modul în care se oferă. De obicei, banii oferiți la nunți se pun într-un plic atent confecționat numit shūgi-bukuro (祝儀袋). Se spune că banii nu aduc fericirea, însă, atunci când vorbim de societatea Japoneză, putem afirma cu certitudine că banii impun multă atenție față de cel căruia îi sunt oferiți.

Exemplu de shūgi-bukuro, un plic potrivit pentru a oferi bani la o nuntă în Japonia. ©Arhivă personală.

• Este timpul să facem o pauză de masă și să vorbim despre mâncare, în mod special despre bețișoare 🥢. A învăța să mănânci cu bețișoare este o abilitate care se însușește cu multă răbdare, dar a aplica în mod corect eticheta tipică ohashi (お箸) este o artă în sine. Vă vom menționa numai câteva dintre cele mai importante lucruri de reținut:
• Nu se acceptă să înfigi bețișoarele în bolul cu orez, pentru că o astfel de acțiune amintește de ritualurile de înmormântare.
• Nu este bine să arăți spre cineva cu bețișoarele.
• Atunci când iei mâncare de pe o farfurie comună, pentru a pune mâncare în propriul bol, este recomandat să folosești celălalt capăt al bețișoarelor, nu cel cu care mănânci.
• Tot despre mâncare 🍣 ne dorim să vă povestim faptul că este nepoliticos să lași mâncare în farfurie, pentru că arăți că nu ți-a plăcut mâncarea; la fel de important este să îi adresezi cuvinte de laudă bucătarului pentru o masă bună, iar un bol de supă 🍜 poate fi sorbit în voie cu mult zgomot (un pic contraintuitiv într-o țară care pune preț pe liniște, nu este așa? 😊)

Un delicios ramen care poate fi sorbit cu toată inima 😊 © Aniwota in Japan

• Tot în articolul nostru anterior vă vorbeam despre mirosul de mâncare puternic care nu este acceptat în mijloacele de transport în comun. Dorim să vă spunem că nici mâncatul pe stradă nu este privit cu ochi prea buni. Dar vrem să vă dăm o veste bună: în trenurile de mare viteză, shinkansen (新幹線), dar și în trenurile de distanță lungă, mâncatul este acceptat, iar gările abundă de bento-uri special pregătite pentru o călătorie care să îți încânte sufletul și papilele gustative. Deci avem ecuația simplă: 🚅 + 🍱 = ❤️ 😊.

Este de prisos să vă menționăm că lista noastră nu este exhaustivă, iar o astfel de „lecție de etichetă” ar fi potrivită pentru un întreg atelier susținut direct în Țara Soarelui Răsare, pentru a descoperi în practică, ceea ce uneori pare greu în teorie 😊. Dorința a fost de a descoperi câteva reguli care, deși par ieșite din comun, ne pot face să acordăm mai multă atenție unor lucruri mici, pe care deseori le scăpăm din vedere.

Pare copleșitor să reții atât de multe reguli de etichetă, în mod special când acestea nu seamănă deloc cu cele cu care ești învățat. Important de reținut este că japonezii au multă înțelegere față de vizitatori și, atât timp cât arăți respect față de cei din jur, ești pe calea cea bună 😊.